Morcoveata

Cum sa nu te pui pe treaba si coptura cand ti se sugereaza subtil: mama, nu incerci si tu un tort de morcovi, cu o crema, au la Starbucks unul si e delicios!
No, la treaba, documentarea a fost scurta, m-am dumirit destul de repede cum stau lucrurile si am adaptat la ingredientele disponibile in camara si frigider, as usuall. Niciodata nu renunt daca nu am chiar toate cerintele retetei, adaptez si personalizez, mi se pare chiar distractiv. De data asta am compilat o reteta din Good Food si ceva de pe net.
Asadar, nu mi s-a parut un capat de tara ca nu am ghimbir in casa (probabil nici n-o sa am in curand), sau trei forme identice pentru a coace trei blaturi odata. Am pregatit o forma cu gaura la mijloc si una de chec, unse si tapetate cu faina si restul ingredientelor:

4 oua
200 ml ulei
250 grame zahar
10 linguri lapte in care am dizolvat 1/2 lingurita bicarbonat
4 morcovi mari rasi fin
300 grame faina (am folosit faina alba si integrala in parti egale)
2 lingurite rase cu praf de copt
o lingurita cu scortisoara, un praf nucsoara, o vanilie
10 linguri nuca macinata
50-100 grame stafide macerate in coaja si zeama unei portocale

Mai intai, se amesteca intr-un castron ingredientele uscate: faina, aromele, praful de copt, nuca. Separat se freaca energic cu mixerul, evident, ouale, uleiul, zaharul, vreo zece minute pana devin spumoase, se adauga laptele, apoi treptat amestecand cu lingura se incorporeaza ingredientele uscate, stafidele si morcovii.
Compozitia se repartizeaza in tavile pregatite si se coace in cuptorul preincalzit timp de 45-50 de minute la 175 de grade, pana trece proba scobitorii.
Intre timp, sa nu stam fara rost, preparam crema, din:
350-400 grame crema fina de branza, eu am avut mascarpone
100 grame unt
3-4 linguri zahar pudra 
coaja rasa de lamaie si o lingurita esenta vanilie

Dupa ce blaturile s-au copt si se domolesc din fierbinteala, se scot pe planseta sa se raceasca complet, se taie in doua (bine ca mi-am luat in sfarsit, un dispozitiv de taiat si nu le mai fac blaturilor harakiri) si se umplu cu crema de branza. Deoarece mi-a iesit crema suficienta, blatul rotund a fost uns si pe exterior cu un strat si stropit neglijent cu niste fulgi de ciocolata.

Dupa parerea mea, daca nu aveam branza la indemana era perfecta prajitura si fara crema. Are suficiente bunatati in compozitie. Eventual, poate fi acompaniata cu un glob de inghetata, dar cu crema de branza e si mai si...

N-o fi Morcoveata al meu ca la Starbucks, nici la forma, nici la gust (doar am mentionat ca e adaptat si personalizat), dar garantez ca-i delicios!
Demonstratie:

Mai ales daca apuca sa se odihneasca la frigider, macar doua ceasuri!